DORIN CHIRTOACĂ: „Învăţaţi pentru cunoştinţe, nu pentru note”.

interviu cu Primarul general al municipiului Chişinău, Dorin Chirtoacă

Ştiind că Dorin Chirtoacă a fost elev al liceului nostru ne-am gîndit că nu ar fi rău să ajungem la el, să investigăm traseul prin care un asachian poate deveni VIP. Ne-am înscris la audienţă (cu mare greu), iar ajunşi la primărie şi văzînd cît de ocupat este primarul zilnic, chiar ne-am pus întrebarea dacă, eventual misiunea noastră este cea mai importantă? Domnul Chirtoacă, deşi foarte preocupat de probleme şi sever la prima vedere, de cum a auzit de liceul ”Gh. Asachi” şi-a schimbat imediat dispoziţia, ne-a invitat cu mult drag la el în birou şi s-a luminat la faţă. Aşa, văzîndu-ne primarul, coleg de şcoală, am început a-l interoga încet-încet vis-a-vis de problemuţele ce ne interesau pe noi.

Ion Bujor:

Bună ziua, domnule primar! Vă mulţumim mult pentru faptul că aţi găsit timp să ne primiţi în audienţă. Am dori să cunoaştem mai multe despre Dumneavoastră, dar mai ales de perioada când eraţi elev în şcoala nr.1, actualul Liceu „Gh.Asachi”. Cum eraţi şi cum vă simţeaţi în ipostaza de elev al acestei instituţii?

Dorin Chirtoacă:

Mă simţeam, în primul rând, continuator al tradiţiei de familie, pentru că la Liceul „Gh.Asachi”, fosta şcoală nr.1, a învăţat mama mea, fratele meu, au învăţat doi verişori mai mari ai mei (Cornel şi Tudor) şi două verişoare: (Ana şi Mariana). Deasemenea au învăţat unchii mei: Mihai Ghimpu, Visarion Ghimpu. Au învăţat mai multe cunoştinţe, mai mulţi prieteni ş.a. Deci, devenise o tradiţie de familie să învăţăm la liceul „Gh. Asachi” şi sper să o menţinem şi în continuare.

Ion Bujor:

Mai ţineţi minte cine v-a fost diriginte?

Dorin Chirtoacă:

Cum să nu? Prima învăţătoare a fost D-na Nina Alexeev, pe care am vizitat-o recent, împreună cu colegii de clasă în toamna acestui an. Mai apoi ne-am întâlnit şi la alegerile pentru preşedintele României. I-am urat sănătate, ne-am mai depănat amintirile, am mai glumit, am mai abordat şi unele întrebări din astea mai complicate. A doua dirigintă a fost D-na Vasilisa Malai, profesoară de matematică, pe care am întâlnit-o în vara acestui an la Călăraşi. Eram în campanie electorală, ea acum este la Bucureşti împreună cu familia, cu fiul. Suntem în cele mai bune relaţii şi urez tuturor sănătate şi le mulţumesc atât pentru şcoala de care am avut parte cât şi pentru educaţia care mi-au dat-o, pentru că dirigintele a fost şi un al doilea părinte.

Ion Bujor:

Dacă ar fi să faceţi o comparaţie între perioada când dvs învăţaţi şi generaţiile actuale, cum credeţi care generaţie ar fi mai cuminte, mai sârguincioasă?

Dorin Chirtoacă:

Greu de spus. Generaţiile de până la apariţia televiziunii prin cablu, a internetului, a acestor, să spunem aşa-minuni ale tehnicii, generaţiile precedente aveau de fapt ocazia să stea mai mult prin biblioteci, să stea mao mult cu cartea-n mână. Chiar şi eu când eram la şcoală, biblioteca era sursa de informaţie nr.1. Mai târziu televizorul şi internetul i-au luat locul. Pe de o parte reuşeşti astfel să vezi mai repede multe lucruri, iar pe de alta, pierzi din profunzimea lucrurilor, pentru că citind o carte vezi totuşi până unde a vrut să meargă autorul cu ideile sale, ceea ce nu poate fi redat în film, într-o scenă de teatru. Din punctul ăsta de vedere consider generaţiile trecute mult mai avantajate de faptul că totuşi cartea era pusă pe primul loc în educaţie. Acum însă acestea se află într-o luptă permanentă pentru existenţă. Este destul de greu, fiindcă una este să citeşti o carte şi cu totul altceva este să deschizi pur şi simplu internetul, dai cu mous-ul şi îţi vine informaţia. Trebuie educată dragostea pentru carte la generaţiile actuale, pentru „obiectul cu foi”. Plus, nu este necesar să memorăm informaţia din carte sau din internet. Aceasta este doar ca un combustibil pe care îl foloseşti pentru a veni cu propria soluţie la problemele care se confruntă în societate. Prin asta se explică progresul , evoluţia omenirii.

Victor Budeanu:

Cum credeţi, care este importanţa liceului nostru în societate şi care este viitorul lui?

Dorin Chirtoacă:

Liceul „Gh. Asachi”, cum era el numit „Român-Francez”, a fost şi este din punctul meu de vedere liceul nr.1 din mun. Chişinău. De ce? Fiindcă a fost mereu bastionul de rezistenţă naţională împotriva comuniştilor, a luptei pentru identitatea naţională. Întotdeauna la liceul „Gh. Asachi” li s-au spus lucrurilor pe nume indiferent de vremuri. Comuniştii spuneau ca acolo se află un cuib de duşmani ai poporului. De fapt era o veriga a rezistenţei naţionale în Liceul „Gh. Asachi”. Aflându-se chiar în coasta Guvernului comunist şi chiar faţă-n faţă cu muzeul comuniştilor, având şi o maşină de propagandă- Casa presei. Cunosc personal elevii care s-au implicat atunci când s-a impus trecerea denumirii liceului de la Român-Francez în Moldo-Francez. (Tudor Cojocaru şi pe ceilalţi). Le sânt recunoscător şi ma bucur că identitatea naţională nu s-a dus in umbră şi nu a căzut în desuitudine. Rolul Liceului „Gh. Asachi” rămâne a fi unul central.

Ion Bujor:

Noi vă mulţumim mult pentru timpul acordat şi acum spre final, aflându-ne în ajunul sărbătorilor de iarna poate aveţi un mesaj de felicitare pentru elevii şi profesorii din liceul unde aţi învăţat şi dvs?

Dorin Chirtoacă:

În primul rând, mulţumiri pentru toţi, de la mic la mare,întregului corp didactic pentru efortul pe care l-au depus pentru muca pe care au depus-o ani de zile pentru ca la Liceul „Gh. Asachi” sa fie formate multe generaţii de oameni care să se afirme în societate. Evident, şi regretele pentru nervii pe care i-au perdut pe parcurs. Nu ştiu cum ar fi evoluat societatea în această perioadă de timp dacă nu ar fi avut atâtea generaţii de oameni cu scaun la cap de la Liceul „Gheorghe Asachi”.

Elevilor le doresc să nu se lase pe tânjeală, să înveţe. Să se gândească că pe lângă ceea ce este la şcoală, mai este foarte multă informaţie de asimilat. Eu când învăţam la Liceul „Gh. Asachi” mi se părea că este foarte multă informaţie, dar am plecat la Iaşi şi am constatat că acolo este de fapt de două ori mai multă informaţie, iar mai apoi la Bucureşti la facultate, am constatat că este de fapt de zece ori mai multă informaţie. În final, când am ieşit în viaţa adevarată am costatat că este de necuprins arealul problematicii care ţine de viaţă.

Deci, îndemn elevii pentru a învăţa, dar nu pentru note ci pentru cunoştinţe. Notele vor veni şi ele, poate nu cele mai mari,dar cunoştinţele contează cel mai mult. Eu niciodată nu am alergat după note şi vă sfătuiesc şi pe voi la fel.



Interviu realizat de Ion Bujor, clasa XI-A şi Victor Budeanu, clasa XII-E