Sărbătorile de Crăciun şi Anul Nou

Sărbătorile vin!..

Sărbătoarea de Crăciun şi Anul Nou înseamnă, pentru mai toţi locuitorii Europei, timp petrecut cu familia, petreceri, cadouri, bucurie, doar obiceiurile variind în funcţie de ţară şi de istoria fiecarui popor. Nopţi ale anului, în timpul cărora se pregăteşte reînnoirea luminii şi a vegetaţiei, bradul verde.

Moldova

În Moldova, Crăciunul este precedat de un post, care durează şase săptămîni (15 noiembrie - 24 decembrie) şi în timpul căruia sunt interzise produse precum carnea, ouăle şi laptele. 20 decembrie este ziua de Ignat, in care, conform tradiţiei, oamenii taie porcul şi pregătesc produsele specifice de Crăciun. In ziua de Crăciun, moldovenii pun pe masă atît produse tradiţionale - sarmale, cozonac, cît şi preparate "importate" din alte ţări. Colindatul este unul dintre obiceiurile de Crăciun care se păstrează cel mai bine în toate satele romaneşti. Pe lîngă mesajul mistic, multe obiceiuri practicate în această zi sunt legate de cultul fertilităţii şi de atragerea binelui asupra gospodăriilor. În unele sate se pastrează şi un alt obicei: cel mai în vîrstă membru al familiei trebuie să arunce în faţa colindătorilor boabe de grîu şi de porumb. Bătrînii spun că, dacă boabele peste care au trecut colindătorii vor fi date găinilor, acestea vor fi spornice la ouat. Ei cred, de asemenea, că vor avea o recoltă foarte bună în anul următor dacă vor amesteca sămînţa pe care o vor pune în brazdă cu boabele folosite în ajun la primirea colindătorilor.

Germania

Germanii numesc Crăciunul "Weihnachten", care înseamnă "noapte solemnă", sau "Heiligenachten", "noapte sfîntă". Este evocată, atunci, nu naşterea lui Hristos, ca în ţările latine, ci slujba de la miezul nopţii de Crăciun. Încă din prima duminică de Advent, tîrgurile de Crăciun invadează pieţele oraşelor, dîndu-se astfel startul sărbătorilor de sfîrşit de an. Coroana de Advent, confecţionată în familie, cu ramuri verzi care celebrează natura, este aşezată, în aceste zile, în case. Pe aceasta se găsesc fie patru lumînări, care vor fi aprinse succesiv în fiecare duminică de Advent, fie 24 de saculeţe cu dulciuri şi bunatăţi care vor fi degustate zilnic în familie. De Crăciun, germanii sunt foarte preocupaţi de decorarea locuinţei. Coroane de brad sunt agăţate la uşă de la intrare, în timp ce la ferestre sunt puse lumînări electrice.

Spania

În Spania, sărbătorile de Crăciun încep la jumătatea lunii decembrie şi se termină pe 6 ianuarie, de "Ziua regilor". Chiar dacă Moş Crăciun e din ce în ce mai popular, tradiţia spune că darurile sunt aduse copiilor de Regii Magi, în zorii zilei de 6 ianuarie, zi liberă la spanioli. Cu cîteva zile înainte de Crăciun, spaniolii construiesc scene ale Naşterii lui Iisus şi împodobesc bradul de Crăciun.

Grecia

În Grecia, naşterea lui Iisus este celebrată pe 25 decembrie, însă Crăciunul este mai puţin important decît Paştele. În Ajun, o masă frugală încheie o perioadă de post de 40 de zile. Oamenii se culcă devreme pentru a asista la slujbă care începe la ora 4 dimineaţa. Pe 25 decembrie, la întoarcerea de la biserică, toată familia împarte miere, fructe uscate şi Christopsomo ("painea lui Hristos"), un fel de placintă cu nuci pe care stăpîna casei a preparat-o în ajun şi în care a avut grijă sa-şi lase amprenta degetelor, simbol al urmei degetelor lui Hristos, dovadă că s-a născut. 
Cadourile nu se împart de Crăciun, ci pe 1 ianuarie, în momentul in care grecii sărbătoresc Sfîntul Vasile. Acest sfînt este, de altfel, cel ce aduce darurile. În Ajunul Crăciunului, de Anul Nou şi de Bobotează, copiii greci merg din casă în casă şi cîntă despre naşterea lui Iisus, despre venirea unui nou an şi de botezul lui Iisus, în schimbul a cîtorva monede.

Italia

În Italia, însă, tradiţiile de Crăciun diferă de la o regiune la alta. În nordul ţării, cadourile sunt aduse de Moş Crăciun (Babbo Natale) sau Micul Iisus (Gesu Bambino), pe 25 decembrie. În alte parţi acestea sunt aduse de Sfînta Lucia, pe 13 decembrie. Conform legendei, Santa Lucia aducea de mîncare prietenilor săi creştini ascunşi în catacombe. La Roma şi în sudul Italiei, oamenii trebuie să aştepte, pentru cadouri, data de 19 ianuarie, data sfîntă, în care Befana, bătrîna vrăjitoare cu părul alb, va trece. Îmbrăcată în negru şi cu pantofi rupţi în picioare, ea se deplasează pe mătură şi împarte dulciuri copiilor cuminţi şi cărbuni celor neascultători. Copiii îşi lasă, în general, şosetele într-un colţ al casei pentru a primi bomboane.

Cel mai celebru personaj legat de această sărbătoare este, fără îndoială, Moş Crăciun. Trebuie să ştiţi că şi el a apărut, în forma în care îl cunoaştem noi astăzi, tot prin secolul XIX. Moş Crăciun arăta ca un bătrîn bun şi blînd, cu barbă albă, care aduce daruri copiilor cuminţi. Figura sa a fost inspirată de aceea a lui Moş Nicolae, şi chiar numele său american, Santa Claus, este pronunţia engleză a numelui danez al Sfîntului Nicolae: Sinter Klaas. Britanicii îi spun Father Christmas, iar francezii îl numesc Pere Noel. Este interesant să menţionăm că la noi în ţară, în timpul regimului comunist, Moş Crăciun a devenit „Moş Gerilă” şi s-a încercat desprinderea sa de sărbătoarea creştină a Crăciunului. Însă Moşul nu se dă bătut aşa, cu una, cu două… Chiar dacă am aflat cine e Santa Claus, încă suntem entuziasmaţi de cadouri, şi undeva noi chiar credem că există un Moş Crăciun.

Eugen Ceban, clasa XI-F