SA NU IUTAM DE CEI MAI TRISTI CA NOI

CARAVANA DE CRĂCIUN Caravana de Crăciun cu sloganul „Să nu uităm de cei mai trişti ca noi” a avut loc în data de 14 decembrie 2009 şi a fost organizată de către administraţia liceului nostru (directorii adjuncţi A. Teutu şi L. Panfilov), cu sprijinul diriginţilor şi elevilor (care au adunat fonduri pentru cadourile desttinate copiilor sărmani din republică) în colaborare cu fundaţia de caritate ”Clipa Siderală”, care pe parcursul a 13 ani ajunge în cele mai îndepărtate localităţi ale Republicii., unde sunt plasaţi copii sărmani. La desfăşurarea campaniei de benefacere, alături de voluntarii de la ”Clipa Siderală”, participă şi elevii din capitală, aşa că ne-am alăturat şi noi, un grup de elevi ai liceului ”Gh. Asachi” în frunte cu d-na Panfilov şi am pornit la treabă. Sub motto-ul „Să nu uităm de cei mai trişti ca noi” ne-am deplasat la Soroca, la o şcoală-internat. Dar, deîndată ce am urcat în autocar, am fost informaţi că traseul nostru este mai complex, în sens că în drum spre Soloneţ vom trece la pe la copiii din familii social-vulnerabile din satul Lalova, Rezina. Zis şi făcut! Înarmaţi cu haine, jucării, dulciuri şi voie bună am pornit la drum pentru a duce copiilor căldura sufletească de care au nevoie şi de a le crea o atmosferă de sărbătoare în ajunul Sfintelor sărbători de Crăciun, ceea ce ne-a reuşit foarte bine. Cu ajutorul unor secvenţe artistice, constituite dintr-un dans al Crăciuneilor, urmat de colindele tradiţionale de Crăciun, concursuri, jocuri interactive şi mica discotecă de care au avut parte copiii, le-am creat buna dispoziţie atît copiilor din Lalova cît şi celor din Soloneţ, iar în felul acesta am reuşit să ne apropiem foarte mult de suflete lor şi să-i facem, pentru cîteve ore, cel puţin, fericiţi. De asemenea, le-am oferit copiilor de la intenat ocazia de a scrie o scrisoare lui Moş Crăciun, în care fiecare să-i ceară ceea ce-şi doreşte de sărbători. Desigur mulţi şi-au dorit jucării, dulciuri şi alte lucruri necesare, care în condiţiile în care se află nu şi le pot permite. Ne-a uimit fapul, că dorinţele copiilor însă, în mare parte erau mai mult de ordin sentimental: unii îşi dorea o familie, alţii o casă, alţii mama, cineva şi-a dorit multă sănătate atît pentru sine cît şi pentru Moş Crăciun, iar o fetiţă – pace în ţară. Eventual ne gîndeam să transmitem aceste mesaje la adresa virtuală a lui Moş Crăciun, dar cum ai putea împlini visele copiilor, care nu/şi doresc lucruri ci fericire alături de cei ce se numesc ”mamă” sau ”tată”, căci oricum îi au pe undeva… Nouă ne-a făcut o deosebită plăcere să mergem la ei, să le creăm o dispoziţie de sărbătoare şi să-i facem să uite pe câteva clipe de singurătate. Să nu uităm de cei mai trişti ca noi!

Ana Zasaviţchi, clasa XII-A