SĂ TRĂIŢI, SĂ-NFLORIŢI!

Colindătorii liceului le urează tuturor ”Să trăiţi, să-nfloriţi”!

De ceva vreme suntem tot urmăriţi de gripa pandemică A(H1N1), noi însă nu ne lăsăm aşa de uşor învinşi. Până acum am avut doar de suferit, deoarece fiind învăţaţi ca în fiece an să avem o sărbatoare de zile mari în încinta liceului, am fost nevoiţi să renunţăm la toate aceste minunăţii. Astfel fiind excluse orice manifestaţii în liceu, s-a ajuns la ideea, că nu ar fi rău să ne deplasăm noi cu sărbătorirea către casele oficialităţilor din republică. Pentru început s-a creat o ceată de 11 colindători şi urători, care au fost dispuşi să aducă voie bună în casele care ni s-au iniţiat. Pregătirile au mers în toi, însă cel mai important a fost rezultatul. Cu multă voie bună şi încredere în sine, am pornit în ziua de 23 şi 24 decembrie să vestim Naşterea Domnului şi Sosirea unui nou an.

Gazdele au fost extrem de primitoare. Am pornit de zori pentru a găsi gazda acasă şi desponibilă să ne primească, evident că nu a fost totul atît de uşor, mai întîi de toate au mers programările, căci gazdele noastre din acest an sunt persoane ocupate, muncesc asupra viitorului nostru prosper. Uite aşa a început totul.

Mai întîi de toate am bătut la poarta Direcţiei Generale Educaţie Tineret şi Sport a municipiului Chişinău. Acolo eram aştepaţi cu mult drag de şefii de direcţii şi inspectorii şcolari, care tocmai finisase şedinţa consiliului direcţiei, astfel, am nimerit tocmai la vreme cu un cuvînt de felicitare, căci o pauză de urări şi voie bună nu le putea strica nici de cum.

Următoarea destinaţie, chiar în ajun de Crăciun, la 24 decembrie, de dimineaţă, a fost Guvernul, unde am bătut la poarta domnului Leonid Bujor, ministru al învăţămîntului, care avea o desagă plină de cuvinte calde şi mărinimoase. Subalternii dumnealui ne-au încurajat cu zîmbete şi mulţumiri, bombonele ”la pachet” şi, desigur cei mai mari şi frumoşi colaci... (tare-e-e gustoşi!!!).

Căutînd să-l colindăm şi urăm pe domnulul Boris Volosatîi, directorul nostru drag (cum să pornim mai departe fără a trece pe aici, prin cabinetul dumnealui), tocmai l-am găsit alegînd cadouile pentru urători, căci, după cum ne-a spus dumnealui, darurile pentru colidători şi urători sunt un lucru obligatoriu, o tradiţie pe care a moştenit-o şi el de la predecesorii săi, în acest liceu. Tatăl nostru de la liceu poate ne-a şi dat imboldul de a continua cu dreptul ziua de colindă, cu o aşa primire! După ce ne-am dezmorţit un pic am pornit mai departe. Troienele erau mari, însă Primăria municipală era la o mînă departare şi am găsit şi aici nişte gospodari buni pe care şi i-am surprin într-o şedinţă. Nu au ei odihnă cînd vine vorba de lucruri importante pentru viitorul nostru. Ex-absolventul liceului nostru (treapta gimnazială) şi actualul primar general, ne-a primit cu mult drag. Holul şi Sala de şedinţă a Primăriei, care mereu stă cu braţele deschise cînd vine vorba de cetăţeni, în Ajun de Crăciun era plină de colindători, care au venit să le mulţumească pentru dăruirea lor.

Şi dacă tot umblam de la casă la casă, de la sediu la sediu cu ”colinde româneşti”, am intrat cu mult drag şi la biroul de informare şi promovare a Ministerului de Turism al României la Chişinău. Doamna Mariana Iuga, şefă de birou, ne aştepta cu coşul plin de dulciuri şi covrigi, aşa cum scrie legea creştinescă, căci dînsa, ştie bine tradiţiile de a găzdui oaspeţii în ajun de Crăciun în Basarabia (ea fiind născută la Nisporeni, Republica Moldova).

După ce am mai făcut o pauză de cîteva zile, am fost invitaţi cu colinda şi urătura la PLD, sub conducerea domnului Vlad Filat. Acolo la sediul partidului, la fel era o mulţime de lume care mai fericită, care mai puţin, însă nimeni nu a plecat de aici fără a obţine un zîmbet atît în urma dispoziţiei bune create de noi prin cuvintele frumoase şi pline de optimism, cît şi în urma acţiunii de caritate, cadourilor de Crăciun oferite de către membrii PLD familiilor social vulnerabile, ei fiind şi spectarorii noştri.

Ca la urmă, am încheiat misiunea noastră... unde credeţi? Tot acolo, de unde am pornit! În scumpul şi dragul nostru liceu, care tocmai îşi adunase cadrele didactice, profesorii noştri la Consiliul Profesoral.

Toate gazdele noastre merită menţionate, căci am fost întîmpinaţi cu o primire foarte caldă, unde fiecare din cei prezenţi îngînau cu noi versurile Colindelor, iar la replicile Urăturii tresăreau şi zîmbeau. Am primit o deosebită plăcere să-i vizităm, căci dacă o faci din suflet şi cei din jur simt asta.

Aici se încheie călătoria noastră cu Colindele în suflet, iar dacă am omis vre-o gazdă, noi ne cerem scuze, dar la anul promitem să vă găsim. Am fi venit şi anul ăsta, dar troienele erau prea mari şi drumul prea greu. Vă puteţi porni de pe acum să coaceţi colăceii caci noi vom veni neapărat.

La Anul şi la Mulţi ani!! Mînaţi mai: -Hăi-Hăi!!!

Beatrice Buşinschi, clasa Xl ,,E’’